CIORECÁR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricár s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ciorecár, ciorecári, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink