CIÓTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciótcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciótcii; pl. ciotci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CIÓTCĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciótcă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭótcă adv. (rus. čétka, pron. čotka, număr păreche [!], d. četá, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, cĭopor. În mare număr și unițĭ: albinele se adună cĭotcă la stup, Jidaniĭ se strînsese [!] cĭotcă la havră. V. și cĭoatcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIÓTCĂ ~ce f. reg. Parte din tulpina unui arbore care rămâne după tăierea acestuia. ◊ A sta (a ședea) ~ a) a sta (a ședea) strâns lipiți unul de altul; b) a sta grămadă. /cf. ung. csutka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink