CIOZVẤRTĂ, ciozvârte, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat; p. ext. bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal; halcă. – Din bg. četvărt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOZVÂRTĂ s. v. halcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOZVÂRTĂ ~e f. 1) A patra parte dintr-un animal tăiat. 2) Bucată mare de carne; halcă; hartan. [Sil. cioz-vâr-tă] /<bulg. cetvărt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cĭozvî́rtă f., pl. e și țĭ (din vechĭu cetvîrtă, d. vsl. četvrŭtŭ, sfert. V. cĭocîrtesc). Sfert de animal la bucătărie, ciric, butuc, picĭor cu o bucată cu carne: Apoĭ paloșu scotea, Patru cĭozvîrțĭ îl făcea (Teod. 593). – Și cezvîrtă, cĭovîrtă și cĭofîrtă. În Mold. cĭofirtă, „sfert de stînjin de lemne”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink