Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMCÍZIE s. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat. circumcisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
circumcízie s. f. (sil. -zi-e), art. circumcízia (sil. -zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRCUMCÍZIE ~i f. (la unele popoare semite) Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuțului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de s*x bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)