CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRCUMCIZIÚNE s.f. v. circumcizie.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de s*x bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink