CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMFERÍNȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMFERÍNȚĂ s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
circumferínță s. f., g.-d. art. circumferínței; pl. circumferínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRCUMFERÍNȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur [!] și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink