CIRCUMFLÉX, circumflexe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, spre a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonfléx adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRCUMFLÉX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marchează în ortografia noastră căciula literelor â, î. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Pl. -ecși, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – împrejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMFLÉX adj. 1. curbat în semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate în jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
circumfléx adj. m., pl. circumflécși; f. sg. circumfléxă; pl. circumfléxe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
circumfléx n., pl. e și urĭ. (lat. circumflexus, „îndoit împrejur”. V. flexiune). Gram. Se zice despre un accent (^) care în unele limbĭ arată că o vocală e lungă, ĭar la Românĭ arată numaĭ că e vorba de un sunet între i și u, ca în cuvîntu Român.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRCUMFLÉX ~xă (~cși, ~xe) : Accent ~ semn diacritic folosit în unele limbi pentru a însemna vocalele lungi. /<lat. circumflexus, fr. circonflexe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink