CIRCUMSTANȚIÁL, -Ă, circumstanțiale, adj. (În sintagmele) Complement circumstanțial = complement care arată în ce împrejurări se petrece o acțiune sau cum se prezintă o însușire sau o acțiune. Propoziție circumstanțială = propoziție secundară care îndeplinește în frază rolul complementului circumstanțial din propoziție. [Pr.: -ți-al] – Din fr. circonstanciel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRCUMSTANȚIÁL, -Ă adj. Care depinde de o circumstanță, de o împrejurare. ◊ Complement circumstanțial (și n.) = complement care indică împrejurările în care se petrece acțiunea verbului; propoziție circumstanțială (și s.f.) = propoziție subordonată care indică împrejurarea în care se desfășoară acțiunea exprimată de propoziția regentă. [Pron. -ți-al. / cf. fr. circonstanciel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMSTANȚIÁL, -Ă adj. care depinde de o circumstanță. ♦ complement ~ (și s. n.) = complement care arată împrejurarea în care se desfășoară acțiunea verbului; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată cu funcție de complement circumstanțial al unui verb din regentă. (< fr. circonstanciel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMSTANȚIÁL adj. v. conjunctural.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
circumstanțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. circumstanțiáli; f. sg. circumstanțiálă, pl. circumstanțiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
circumstanțiál, -ă adj. (d. un tip latin circumstantialis). Gram. Care arată circumstanțele: complement circumstanțial.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRCUMSTANȚIÁL ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. Care exprimă anumite circumstanțe. Complement ~. Propoziție ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. circonstantiel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink