Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CIRCUMVOLÚȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiúne s. f.] – Din fr. circonvolution.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRCUMVOLÚȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIRCUMVOLÚȚIE s. (ANAT.) girus cerebral, (înv.) sân. (~ a creierului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
circumvolúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumvolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumvolúției; pl. circumvolúții, art. circumvolúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRCUMVOLÚȚIE ~i f. 1) Cută sinuoasă a scoarței cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. ~a Pământului. [Art. circumvoluția; G.-D. circumvoluției; Sil. -ți-e] /<lat. circonvolution
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur [!]. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)