CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRITÉL s. v. cununiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciritél s. m., pl. ciritéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciritél m., pl. eĭ (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRITÉL ~i m. 1) Desiș de arbuști sau de copaci. 2) la pl. Arbuști sau copaci care alcătuiesc un desiș. /ceret + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink