CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cirivíș, V. cerviș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte [!] cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink