CIROCÚMULUS s. m. Tip de nori în forma unui strat alb, situați între 6000 și 7500 de metri altitudine. – Din fr. cirro-cumulus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIROCÚMULUS m. Nori situați la mare altitudine, care par ca o pătură albă, adesea ondulatorie, formați din cristale mici de gheață. /<fr. cirrocumulus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIROCÚMULUS s.n. (Met.) Tip de nori de mare altitudine, formați din grupe albe separate. [< fr. cirro-cumulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIROCÚMULUS s. m. formație de nori de mare altitudine, formați din cristale de gheață și dispuși în sfere mici, albe. (< fr. cirrocumulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cirocúmulus s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRROCÚMULUS (‹ fr. {i}; {s} lat. cirrus „șuviță” + cumulus „grămadă”) subst. Tip de nori situați între 6.000 și 7.500 m alt., constituind bancuri, straturi sau pături subțiri albicioase formate din mici cristale de gheață. Nu au umbre proprii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink