CIRÓZĂ, ciroze, s. f. Boală cronică a ficatului, caracterizată prin înmulțirea anormală a țesutului conjunctiv și prin distrugerea treptată a celulelor hepatice. – Din fr. cirrhose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRÓZĂ s.f. Boală cronică de ficat, caracterizată prin apariția unor granulații conjunctive dense în țesutul acestui organ și prin distrugerea celulelor hepatice. [< fr. cirrhose, cf. gr. kirrhos – roșcat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRÓZĂ s. f. boală cronică a ficatului, caracterizată prin apariția unor granulații conjunctive dense în țesutul acestui organ și prin distrugerea celulelor hepatice. (< fr. cirrhose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ciróză s. f., g.-d. art. cirózei; pl. ciróze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRÓZĂ ~e f. Stare patologică constând în distrugerea celulelor funcționale ale unor organe (ficat, plămâni, rinichi) și înlocuirea acestora cu un țesut conjunctiv. ~ biliară. ~ infecțioasă. [G.-D. cirozei] /<fr. cirrhose
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIROZĂ HÍDRICĂ s. v. hidropizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIRÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} kirrhos „galben-roșcat”) s. f. (MED.) Inflamație cronică degenerativă manifestată prin atrofierea țesutului parenchimatos al unui organ (ficat, splină, glande endocrine etc.) și înlocuirea lui cu țesut conjunctiv fibros avînd ca rezultat pierderea progresivă a capacității funcționale a organului respectiv. ◊ C. hepatică = boală cronică a ficatului, caracterizată prin distrugerea treptată a celulelor hepatice și înmulțirea exagerată a țesutului conjunctiv intrahepatic, cu alterarea funcțiilor ficatului, precum și a circulației intrahepatice a sîngelui și a bilei. Cauzele frecvente ale c.h. sînt: hepatita epidemică, alcoolismul și malaria.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink