CÍRTĂ, cirte, s. f. (Pop.) Lucru foarte mic, neînsemnat. ♦ Interval de timp foarte scurt; clipă. – Din sl. črŭta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍRTĂ s. v. ceas, clipă, clipită, minut, mo-ment, oră, secundă, timp, vreme.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
círtă s. f., g.-d. art. círtei; pl. círte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) círtă f., pl. e (vsl. črŭta, trăsătură, linie). Munt. Un timp scurt, oare-care timp: după o cirtă de vreme. Nicĭ o cirtă, nicĭ o ĭotă, nicĭ de cum, de loc [!]. V. bechĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) círtă f., pl. e. Nord. Pop. Firtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink