CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CITADÍN adj. v. orășenesc, urban.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CITADÍN s. v. orășean, târgoveț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /<fr. citadin, it. cittadino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CITADÍN2 ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de oraș; propriu orașului; orășenesc; urban. Construcții ~e. /<fr. citadin, it. cittadino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink