CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITÉȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CITÉȚ s. v. anagnost, cititor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Citeț ≠ ilizibil, neciteț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
citéț adj. m., pl. citéți; f. sg. citeáță, pl. citéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
citéț s. m., pl. citéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CITÉȚ1 ~i m. înv. Slujitor bisericesc care citește texte religioase în timpul serviciului divin. /<sl. țitici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CITÉȚ2 ~eáță (~éți, ~éțe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink