CITOPLÁSMĂ s. f. Element constitutiv fundamental al unei celule animale sau vegetale, format îndeosebi din albumină asociată cu alte substanțe organice. – Din fr. cytoplasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITOPLÁSMĂ f. Element principal al protoplasmei constituit din celule vegetale și animale. /<fr. cytoplasme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CITOPLÁSMĂ s.f. Protoplasmă situată în afara nucleului, în celula vie. [< fr. cytoplasme, cf. gr. kytos – celulă, plasma – formație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CITOPLÁSMĂ s. f. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului. (< fr. cytoplasme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
citoplásmă s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. citoplásmei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CITOPLÁSMĂ (‹ fr. {i}; {s} cito- + gr. plasma „formație”) s. f. (BIOL.) Componentă esențială a celulei, cuprinsă între membrană și nucleu, cu structură complexă. La microscopul electronic se evidențiază: c. fundamentală (hioalopasma), nestructurată, alcătuită dintr-o matrice fin granulată: organite comune tuturor celulelor (ergastoplasmă, reticul endoplasmatic neted, ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, centrosferă) și specifice unora dintre ele (corpusculi Nissi, sarcozomi, miofibrile); incluziuni citoplasmatice, vacuole, dispozitive fibrilare ș.a. În c. se realizează procese esențiale ale vieții (metabolism, biosinteze – peste 1500 de reacții diferite, într-o fracțiune de secundă), cu excepția sintezelor acizilor nucleici, și este sediul genelor eredității extranucleare (plasmagenele).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink