CIUBOTĂRÍE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUBOTĂRÍE s. v. cizmărie, pantofărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciubotăríe (meserie, atelier) s. f., art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere) pl. ciubotăríi, art. ciubotăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIUBOTĂRÍE ~i f. pop. 1) la sing. Meseria de ciubotar; cizmărie. 2) Atelier unde se repară (sau se confecționează) încălțăminte; cizmărie. 3) la sing. rar Reparație (sau confecționare) a încălțămintei. [Art. ciubotăria; G.-D. ciubotăriei; Sil. ri-e] /ciubotar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink