CIUBUCCÍU, ciubuccii, s. m. Slujitor care avea însărcinarea să umple și să aprindă ciubucul (1) domnului sau al boierilor. – Din tc. çubukçu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciubuccíu s. m., art. ciubuccíul; pl. ciubuccíi, art. ciubuccíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭubuccíŭ m. (turc. čubukču). Vechĭ. Servitoru care îngrijea de tutun și de cĭubuce la domn și la boĭerĭ. Negustor de cĭubuce.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUBUCCÍU ~i m. Slujitor care avea însărcinarea să umple și să aprindă ciubucul domnului sau al boierilor. /<turc. çubukçu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink