CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. – Ciubuc + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciubucăríe s. f., art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭubucăríe f. Totalitatea cĭubucelor de pe zidurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink