CIUCIULÉTE, (1) ciuciuleți, s. m. 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, în expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele. – Cf. ciuciuli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUCIULÉTE s., adj. invar., adv. 1. s. (BOT.; Morchella esculenta) zbârciog, (reg.) pup. 2. adj. invar., adv. v. leoarcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭucĭuléte m. (cp. cu ung. csucs, vîrf, și bg. čučulka, moț. V. cĭurcĭulit). Munt. Trans. Zbîrcĭog. Un fel de prăjitură de făină. Cucuruz, fructu braduluĭ. Adv. Ud cĭucĭulete, ud leoarcă, ud pînă la pele [!] (așa în cît [!] haĭnele să stea lipite de trup ca cum ar fi o frunză cĭucĭulită saŭ ca solziĭ pe cucuruzu braduluĭ). – În Arg. ud cĭurcĭumél.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUCIULÉTE ~ți m. 1) Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită și cu piciorul alburiu, gol înăuntru; zbârciog. 2) Bucată (nu prea mare) sferică dintr-un material; cocoloș. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarcă. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUCIULÉȚI s. pl. v. cocârlă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink