CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciucurát adj. m., pl. ciucuráți; f. sg. ciucurátă, pl. ciucuráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink