CIUCURÉL, ciucurei, s. m. Ciucuraș (1). – Ciucure + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUCURÉL s. v. ciucuraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciucurél s. m., pl. ciucuréi, art. ciucuréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIUCURÉI s. pl. v. strănutătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink