Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUFÚT s. v. cămătar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIUFÚT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciufút (ciufútă),adj. 1. Evreu. – 2. Cămătar. – 3. Zgîrcit, avar, meschin. – Mr. ciafut. Tc. çufut „evreu” din arab. gehud (Cihac, II, 565; Șeineanu, II, 138; Meyer 446; Lokotsch 424; Ronzevalle 76; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 364); cf. ngr. τσιφούτης, alb. tšifut, bg. čifuts, sb. čivut, it. ceffaute și cifutti (Battisti, II, 841 și 934). S-a folosit de asemenea în trecut în sp. cf. cifuti „evreu” la Cervantes, Comedias y entremeses, ed. Schevill și Bonilla, V, 95. Se folosește numai în Munt., dar mai mult decît afirmă DAR. – Der. ciufuțenie, s. f. (rar, zgîrcenie, avariție); ciufuți, vb. (a fi zgîrcit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciufút adj. m., s. m., pl. ciufúți; f. sg. ciufútă, pl. ciufúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭufút, V. cifut.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cifút și cĭufút, -ă adj. (turc. čufut, cifud, epitet plin de dispreț adresat Jidanuluĭ: cum. ğuhud, d. ar. ĭehud, ĭudă, jidan; ngr. tsifúti, bg. čifut. La Sîrbĭ Civut e un monstru antropofag). Fam. Rar. Avar, feroce Abraș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)