CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciul adj. m., pl. ciuli; f. sg. ciúlă, pl. ciúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciul (pânză de ambalaj) s. n., pl. ciúluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭul, -ă adj., pl. m. lĭ (sîrb. čula, čulav, cu urechile micĭ. V. cĭulesc. Cu urechile micĭ: oaĭe cĭulă. C´o ureche retezată: cal cĭul.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUL1 ~i m. Insectă care își depune larvele pe materii în putrefacție și în rănile animalelor. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUL2 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) 1) Care nu are una sau amândouă urechile. 2) Care are urechi anormal de scurte. /<sb. țula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink