CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. -ei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciumpéi s. n., pl. ciumpéie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭumpéĭ n., pl. eĭe (d. cĭump). Munt. est. Lucru rămas scurt: un cĭumpeĭ de lopată, niște pantalonĭ rămașĭ cĭumpeĭ (intrațĭ la spălat).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUMPÉI (‹ ciump reg. „ciot”) Unealtă de forma unui cuțit cu mîner, folosită în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink