Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CIUNTÍRE s. f. Acțiunea de a ciunti; ciuntitură. – V. ciunti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUNTÍRE s. v. retezare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciuntíre s. f., g.-d. art. ciuntírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I., ciontí vb. IV.] – Din ciunt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CIUNTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUNTÍ vb. v. reteza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciunteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink