Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CIUNTITÚRĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a