CIUPELÍ vb. v. jumuli, pârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIUPEÁLĂ s. v. pișcătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge [!]). Trans. Jumulesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink