CIUPÍC s. m. v. cipic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cĭupíc, V. cipic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cipíc și cĭupíc m. (ung. cípöke, dim. d. cipö, gheată; bg. čipik). Munt.. Pantof (de pîslă, de lac ș. a.). Bocîncă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink