CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciupitór s. n., pl. ciupitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIUPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ciupește. /a ciupi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink