CIUPITÚRĂ, ciupituri, s. f. 1. Pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva. – Ciupi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUPITÚRĂ s. 1. ciupeală, pișcare, pișcătură. (O ~ făcută cuiva pe piele.) 2. v. înțepătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciupitúră s. f., g.-d. art. ciupitúrii; pl. ciupitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭupitúră f., pl. ĭ. Rezultatu cĭupiriĭ. Semn rămas pe față după vărsat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUPITÚRĂ ~i f. 1) Loc de unde s-a ciupit. O ~ pe braț. 2) Parte mică desprinsă din ceva prin ciupire. 3) Urmă rămasă pe față de la variolă. /a ciupi + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink