CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIURÁR s. sitar. (~ul face și vinde site.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciurár s. m., pl. ciurári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭurár m. (d. cĭur). Făcător saŭ vînzător de cĭururĭ (de ordinar Țigan). Acela care cerne grînele ca să le separe de gunoaĭe (pleavă, mălură ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIURÁR ~i m. 1) înv. Meșter care făcea ciururi. 2) înv. Negustor de ciururi. 3) Persoană specializată în operații de ciuruire. [Sil. ciu-rar] /ciur + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink