CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s. m.]. – Din tc. cörek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIURÉC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. și ciurechi] /<turc. çörek
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink