Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a