CIURUIÁLĂ s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri străine care se separă de rest după ciuruire1. [Pr.: -ru-ia-] – Ciurui1 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIURUIÁLĂ s. v. pleavă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciuruiálă s. f. (sil. -ru-ia-), g.-d. art. ciuruiélii; pl. ciuruiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink