CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CIUTÁC s. v. turc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciutác adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciutác s. m. – 1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
1) cĭutác, -ă adj., pl. f. e (d. cĭut. Cp. cu butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc. čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ cĭutac 1). Iron. Turc de pin [!] Dobrogea. – Și cetac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUTÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (despre animale) Care are coarne foarte scurte; aproape ciut. /ciut + suf. ~ac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink