CIUTUREÁ, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură. – Ciutură + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciutureá s. f., art. ciutureáua, g.-d. art. ciuturélei; pl. ciuturéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink