CIVILITÁTE s.f. (Liv.) Comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie. [Cf. lat. civilitas, fr. civilité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIVILITÁTE s. f. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație. (< fr. civilité, lat. civilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CIVILITÁTE s. v. amabilitate, manieră, politețe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
civilitáte s. f., g.-d. art. civilității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
civilitáte f. (lat. civílitas, -átis, fr. civilité). Politeță, curtenie. Pl. Cuvinte civile, complimente uzitate între oameniĭ civilizațĭ: a face civilitățĭ. – Pop. civilitate și țivilitate înseamnă „starea de civil” în opoz. cu militărie, soldăție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink