CLACÁJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLACÁJ s.n. 1. Distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din față. [< fr. claquage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLACÁJ s. n. 1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor. (< fr. claquage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLACÁJ s. v. clacare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clacáj s. n., pl. clacáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLACÁJ ~e n. 1) Distensie a fibrelor musculare datorită unui efort fizic. 2) Boală a cailor manifestată prin umflarea tendoanelor, mai ales la picioarele din față. /<fr. claquage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink