CLÁIE, clăi, s. f. Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei în formă conică. ♦ Fig. Mulțime, îngrămădire dezordonată (de lucruri sau de ființe). ◊ Expr. Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întâmplare. – Din bg., scr. kladnja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÁIE s. 1. v. căpiță. 2. (fig.) tufă. (O ~ de păr.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cláie (clắi), s. f. – 1. Grămadă mare de fîn, de snopi de cereale. – 2. Mulțime, cantitate mare. – Var. (Trans de Sud.) clane. Sl. *klanja, în loc de kladnja (cf. sb., rut. kladnja), după cum se confirmă prin var. trans. (Cihac, II, 60; Wedkiewicz, Mitt. Vien., I, 287; DAR). Este un der. din sl. klasti, cf. clàdi; cf. și slov. claja „furaj, nutreț” (Miklosich, Lexicon, 188). – Der. (în)clăi, vb. (a face clăi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cláie s. f., art. cláia, g.-d. art. clăii; pl. clăi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cláĭe f., pl. ăĭ (sîrb. kladnja, claĭe mică, căpiță, nsl. klâja, nutreț, d. vsl. klasti-kladon, a clădi). Mold. sud. Grămadă de fîn în formă definitivă (stog): cele maĭ marĭ clăĭ eraŭ abea ca niște boghece (Sov. 83). Munt. Grămadă de fîn în forămă provizorie (căpiță). Mold. nord. Grămad [!] de 12 snopĭ: din polog snop, din snop claĭe, din claĭe odobaĭe și... la arie (Lit. pop.)! Claĭe peste grămadă, unu peste altu, alandala, în dezordine. V. clit și vraf.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLÁIE clăi f. 1) (din snopi de cereale, fân etc.) Grămadă mare și înaltă, clădită în formă conică; stog; căpiță. 2) fig. (din obiecte, ființe etc.) Grămadă mare în dezordine. ◊ ~ peste grămadă la întâmplare; în dezordine. [G.-D. clăii; Sil. cla-ie] /<bulg., sb. kladnja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink