Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clama (verb) , clamă (substantiv feminin)   
CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLÁMĂ s. agrafă. (A prins foile cu o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÁMĂ ~e f. Piesă de metal, de diferite forme și dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hârtie, rufe pe frânghii, perdele la fereastră etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clamá vb., ind. prez. 1 sg. claméz, 3 sg. și pl. clameáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)