CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLANDESTÍN adj. 1. ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.) 3. v. samizdat. (Publicații ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Clandestin ≠ legal, licit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. clandestínă, pl. clandestíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acționează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizație ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink