CLASICITÁTE s. f. Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLASICITÁTE s.f. Caracter clasic; (fig.) măiestrie. [Cf. it. classicità].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLASICITÁTE s. f. caracter clasic; (fig.) măiestrie. (< it. classicità, germ. Klassizität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLASICITÁTE s. v. clasicism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clasicitáte s. f., g.-d. art. clasicității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clasicitáte f. (d. clasic). Clasicizm [!]. Totalitatea autorilor clasicĭ și operele lor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink