CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLAUDICÁȚIE s.f. (Latinism) Faptul de a șchiopa, șchiopătat. ♦ (Med.) Tulburare care apare în cursul activității mai intense a unor organe, dispărând sau atenuându-se după un scurt repaus. [Gen. -iei. / < lat. claudicatio, cf. fr. claudication].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAUDICÁȚIE s. f. boală provocată de o circulație arterială defectuoasă, ca urmare a scurtării sau alungirii picioarelor; șchiopătat. (< fr. claudication, lat. claudicatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
claudicáție s. f. (sil. clau-, -ți-e), art. claudicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. claudicáției; pl. claudicáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLAUDICÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Denumire dată unor tulburări cu caracter nepermanent, apărute consecutiv solicitării intense a unor organe și care dispar sau se diminuează după un anumit repaus (ex. c. intermitentă vasculară – simptom constînd dintr-o crampă dureroasă a mușchilor gambei, în efort, datorat insuficienței arteriale cronice, care dispare în repaus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink