CLAÚSTRU s.n. 1. (Latinism) Loc închis; întăritură. 2. (Med.) Lamă de substanță nervoasă cenușie din interiorul creierului. [Pron. cla-us-. / < lat. claustrum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAÚSTRU s. n. 1. curte interioară a unei mănăstiri, mărginită pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus și meditație. 2. lamă de substanță nervoasă, cenușie, din interiorul creierului. (< lat. claustrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cláustru (claústre), s. n. – Portic, galerie de mănăstire. Lat. claustrum (sec. XIX). – Der. claustral, adj. (claustral).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
claústru s. n., pl. claústre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink