CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo. – Din fr. clavecin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLAVECÍN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clavecín s. n., pl. clavecíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLAVECÍN ~e n. Instrument muzical cu coarde și cu claviatură, asemănător pianului. /<fr. clavecin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink