CLAVICIMBÁL, clavicimbaluri, s. n. (Înv.) Clavecin. [Var.: clavicembálo s. n.] – Din lat. clavicymbalum, it. clavicembalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
clavicímbal n., pl. e (mlat. clavicýmbalum, it. clavicémbalo, fr. clavecin). Un vechĭ instrument muzical, strămoșu pianuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink