CLAVICÓRD, clavicorduri, s. n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. – Din fr. clavicorde, lat. clavicordium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLAVICÓRD s.n. Vechi instrument cu claviatură și coarde în formă dreptunghiulară, asemănător clavecinului. [Pl. -duri. / < fr. clavicorde, it. clavicordio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAVICÓRD s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr. clavicorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clavicórd s. n., pl. clavicórduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLAVICÓRD ~uri n. înv. Instrument muzical cu coarde și claviatură ce produce sunete prin lovirea clapelor cu un știft special. /<fr. clavicorde, lat. clavicordium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink