CLAVICULÁR, -Ă, claviculari, -e, adj. Care aparține claviculei, privitor la claviculă. – Din lat. clavicularius, fr. claviculaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLAVICULÁR, -Ă adj. Care ține de claviculă; al claviculei. [Cf. fr. claviculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
claviculár adj. m., pl. claviculári; f. sg. claviculáră, pl. claviculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLAVICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de claviculă; propriu claviculei. /<fr. claviculaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink